STEAUA BUCURESTI NEOFICIAL

Nu mai scriu despre Becali pentru ca probabil as fi prea dur. Am facut-o aici si totul a ramas valabil.

Pentru Hagi, numai respect. L-am vazut azi la conferinta de presa in care si-a anuntat demisia si m-a incantat. Era trist, dar a zambit cand era cazul. A fost extrem de sincer si nu s-a ferit de nici o intrebare. Jurnalistii au fost blanzi cu el, pentru ca si ei, ca noi toti, probabil il iubesc.

Inevitabil mi-am adus aminte de momentele in care Hagi m-a facut fericit. De meciuri extraordinare ale nationalei, de faptul ca ma uitam la el cu incantarea pe care o am privindu-l pe Ronaldinho in zilele bune. De faptul ca m-am simtit mandru ca sunt conational cu el. De la Hagi incoace nu cred ca am mai fost atat de mandru ca sunt roman. Cati oameni sunt in stare sa va faca pe voi mandrii de nationalitate? Extrem de putini, cu siguranta nu Becali. Mi-am adus aminte cum intr-o emisiune a lui Adrian Paunescu era convins sa revina la nationala intr-un moment greu. In momentul ala totii suporterii si-au pus speranta in Hagi, iar el n-a dezamagit. Din contra, a mai incantat odata. Pentru ultima oara.

Veti spune ca toate astea n-au legatura cu cariera sa de antrenor. Ba au toata legatura. Am auzit o groaza de comentarii care nu-si au rostul cu privire la despartirea dintre Hagi jucatorul si antrenorul. Lucrurile sunt diferite, dar omul e acelasi.

M-am uitat azi la conferinta de presa si l-am vazut pe Hagi unul dintre putinii oamenii care pot fi un model atat prin ce au facut cat si prin comportament.

Initial incheiasem cu o declaratie pentru patron, dar intr-un articol despre Hagi nu are ce cauta Becali. Diferenta e prea mare.

E foarte trist ca oamenii care iubesc cu adevarat Steaua sunt indepartati de la club de cineva care ar trebui sa-si vada de bani si atat. Ma gandesc la interventia lui Paraschiv de pe realitatea tv, dupa meciul cu Slavia, la demisia lui Hagi sau la declaratia lui Lacatus, o alta legenda a stelei care probabil va sta departe de Ghencea mult timp de acum incolo.